Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 22 februarie 2008

alexandra-ardeleanu.jpg    Locuitoarea satului Buţeni, Alexandra Ardeleanu, susţine că a fost accidentată, în seara zilei de 12 februarie, anul curent, în timp ce se deplasa prin centrul localităţii, de către candidatul din partea comuniştilor la funcţia de primar, Alexei Eremia. Potrivit victimei, Eremia ar fi făcut acest lucru intenţionat, deoarece dorea prin orice formă să se răzbune pe femeie pentru faptul că a participat activ la protestele privind alegerea primarului din această localitate de la sfârşitul anului trecut. (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

„Noi vorbim doar în gând, deoarece dacă ne-am exprima în glas voi v-aţi da seama că suntem la fel”
Maximă animalică

    De ce în zilele noastre totul se întâmplă contrar ideilor noastre sau, în ultima instanţă, contrar dorinţelor pe care ni le punem în cel mai plăcut moment? De ce, în cele mai dese cazuri, persoanele pe care le îndrăgim şi la care ţinem cel mai mult, îi suspectăm ca fiind potenţialii infractori ai nefericirii şi durerii noastre, aruncându-le în lista neagră a duşmanilor binevoitori? De ce un creştin devine ateu, din momentul în care toată familia sa a fost ucisă pe nedrept într-un masacru? De ce ne gândim că putem realiza mai multe, însă nu arătăm acest lucru şi, dimpotrivă, îi acuzăm pe specialiştii minţilor senzaţionale de IQ-ul nepotrivit pe care ni-l prescriu? Cum putem să-i slăvim prin slove şi exemple caraghioase pe cei ce ne-au cucerit, într-un stil barbar, mentalitatea noastră zile întregi? Cât de des am încercat să trecem peste o primejdie cu capul sus şi să nu ne fie frică de consecineţele, care mai apoi îţi dai seama că nu au mai apărut? De ce dreptatea a ajuns, în prezent, „dreaptă” pentru cineva, însă nedreaptă pentru altul? Ori dreptatea nu-i doar una şi poate nu se află la fundul oceanului de minciuni, atunci de ce o căutăm, hai mai bine s-o multiplicăm şi, astfel, îi împăcăm pe toţi?

    Lista întrebărilor mele ar putea fi continuă, dar un lucru este cert – fiecare persoană ori se va regăsi în aceste întrebări şi va încerca să caute unele răspunsuri, ori va nega la nesfârşit.

    În lumea lor nu este aşa. Slavă animalelor, javrelor şi sălbătăciunilor care, deşi nu au suflet, dar gândesc şi râd de noi atunci când ne văd atât de neputincioşi. Râd de noi, atunci când ne distrugem neamul şi ne otrăvim sufletele cu diferite impurităţi neomeneşti, dar cică bune şi folositoare, pe când ele fac tot posibilul pentru a-l menţine pe al lor.

    Poate ar trebui să fim ca ele, dar atunci am urla şi ne-am indigna cu toţii că ne pierdem orgoliul? Orgoliu, pe dracu. De ce nu ne indignăm şi nu urlăm atunci când în urma indiferenţei şi a prostiei noastre, personajul romanului evitat de noi devine victima aşa-zisului orgoliu al nepăsării. Asemuind omul cu un animal este ceva ofensator, dar această ofensă am putea-o numi laudă la adresa noastră. Chiar şi mânzul care, îndată ce se vede fătat, poate merge, nouă, însă, ne trebuie un an. Acest lucru, chipurile, e normal, dar această „normalitate” ar trebui să ne pună pe gânduri pentru a ne întreba – de ce, totuşi, e aşa? Acest dezechilibru natural este doar în favoarea javrelor, dar nu şi a celor dătătoare de gânduri omeneşti. Conform armoniei din natură, ele ar trebui jertfite pentru că înţeleg această stare, iar noi, la rândul nostru, ar trebui să le respectăm opţiunea inevitabilă. Din păcate, ultimul gând rostit de mine a devenit mai puţin înţeles şi mai mult unul evitat. Poate ar fi mai bine să încercăm şi noi să purtăm povara lor pentru a ne da seama că pentru ele această victimizare este una evidentă şi din iniţiativă proprie, dar nedorită în momentul în care devenim mai animali decât ele.

    Partea cea mai sensibilă este că nu vom putea fi ca ele niciodată, precum ele nu vor pricepe niciodată de ce ne purtăm astfel. Paradoxul ar fi ca în lumea lor, ele, prin gândirea lor animalică, să vorbească despre noi ca despre nişte „javre omeneşti”. De ce nu? Acest fapt nu poate fi exclus.

    P.S. În niciun caz nu am generalizat. Acest mesaj l-am difuzat doar pentru a arăta o mică parte din lumea nepăsării şi indiferenţei născută de noi zi de zi. Pe când lumea javrelor animalice este mult mai armonizată faţă de lumea javrelor omeneşti.

Read Full Post »