Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for februarie 2008

natalia-morari.jpg    Reprezentanţii Serviciului vamal al Federaţiei Ruse i-au interzis, ieri, pentru a doua oară, jurnalistei din Republica Moldova, Natalia Morari, care lucrează în calitate de reporter la publicaţia „The New Times” din Moscova, să intre pe teritoriul Federaţiei Ruse.

Jurnalista intenţiona să intre pe teritoriul Federaţiei Ruse deja în calitate de soţie a unui cetăţean rus, însă vameşii i-au interzis, şi de această dată, să treacă frontiera.

Natalia Morari, care este cetăţean al Republicii Moldova, a declarat, citată de presa rusă, că, în momentul anunţării interdicţiei în aeroport, vameşii nu i-au prezentat niciun document. „Reprezentantul Serviciului vamal mi-a spus că-mi este interzis accesul pe teritoriul Rusiei conform legii federale cu privire la intrările în Rusia şi ieşirile de pe teritoriul federal. În acelaşi timp, nu am primit niciun document care ar confirma această interdicţie”, a declarat Natalia Morari.

Jurnalista de la „The New Times” a zburat în Moscova deja fiind căsătorită legal cu un cetăţean al Federaţiei Ruse, corespondent la aceeaşi publicaţie, Ilia Barabanov. Natalia Morari a precizat că vameşii i-au propus să se întoarcă în Chişinău, însă ea a refuzat.

Reamintim că, la mijlocul lunii decembrie 2007, jurnalista Natalia Morari în momentul în care se întorcea dintr-o deplasare din Israel a fost reţinută de către vameşii ruşi în aeroportul „Domodedovo” din Moscova. Vameşii au anunţat-o că prezenţa ei pe teritoriul Rusiei este nedorită şi că decizia în acest sens a parvenit din partea biroului central al FSB. La fel ca şi acum, reporterului nu i-a fost prezentat niciun act în care să fie menţionat că accesul ei pe teritoriul Federaţiei Ruse este interzis şi nu i-au prezentat nicio explicaţie care să justifice interdicţia.

Între timp, reprezentanţii redacţiei „The New Times” au declarat că jurnalista este persecutată din motive politice.

Reclame

Read Full Post »

alexandra-ardeleanu.jpg    Locuitoarea satului Buţeni, Alexandra Ardeleanu, susţine că a fost accidentată, în seara zilei de 12 februarie, anul curent, în timp ce se deplasa prin centrul localităţii, de către candidatul din partea comuniştilor la funcţia de primar, Alexei Eremia. Potrivit victimei, Eremia ar fi făcut acest lucru intenţionat, deoarece dorea prin orice formă să se răzbune pe femeie pentru faptul că a participat activ la protestele privind alegerea primarului din această localitate de la sfârşitul anului trecut. (mai mult…)

Read Full Post »

„Noi vorbim doar în gând, deoarece dacă ne-am exprima în glas voi v-aţi da seama că suntem la fel”
Maximă animalică

    De ce în zilele noastre totul se întâmplă contrar ideilor noastre sau, în ultima instanţă, contrar dorinţelor pe care ni le punem în cel mai plăcut moment? De ce, în cele mai dese cazuri, persoanele pe care le îndrăgim şi la care ţinem cel mai mult, îi suspectăm ca fiind potenţialii infractori ai nefericirii şi durerii noastre, aruncându-le în lista neagră a duşmanilor binevoitori? De ce un creştin devine ateu, din momentul în care toată familia sa a fost ucisă pe nedrept într-un masacru? De ce ne gândim că putem realiza mai multe, însă nu arătăm acest lucru şi, dimpotrivă, îi acuzăm pe specialiştii minţilor senzaţionale de IQ-ul nepotrivit pe care ni-l prescriu? Cum putem să-i slăvim prin slove şi exemple caraghioase pe cei ce ne-au cucerit, într-un stil barbar, mentalitatea noastră zile întregi? Cât de des am încercat să trecem peste o primejdie cu capul sus şi să nu ne fie frică de consecineţele, care mai apoi îţi dai seama că nu au mai apărut? De ce dreptatea a ajuns, în prezent, „dreaptă” pentru cineva, însă nedreaptă pentru altul? Ori dreptatea nu-i doar una şi poate nu se află la fundul oceanului de minciuni, atunci de ce o căutăm, hai mai bine s-o multiplicăm şi, astfel, îi împăcăm pe toţi?

    Lista întrebărilor mele ar putea fi continuă, dar un lucru este cert – fiecare persoană ori se va regăsi în aceste întrebări şi va încerca să caute unele răspunsuri, ori va nega la nesfârşit.

    În lumea lor nu este aşa. Slavă animalelor, javrelor şi sălbătăciunilor care, deşi nu au suflet, dar gândesc şi râd de noi atunci când ne văd atât de neputincioşi. Râd de noi, atunci când ne distrugem neamul şi ne otrăvim sufletele cu diferite impurităţi neomeneşti, dar cică bune şi folositoare, pe când ele fac tot posibilul pentru a-l menţine pe al lor.

    Poate ar trebui să fim ca ele, dar atunci am urla şi ne-am indigna cu toţii că ne pierdem orgoliul? Orgoliu, pe dracu. De ce nu ne indignăm şi nu urlăm atunci când în urma indiferenţei şi a prostiei noastre, personajul romanului evitat de noi devine victima aşa-zisului orgoliu al nepăsării. Asemuind omul cu un animal este ceva ofensator, dar această ofensă am putea-o numi laudă la adresa noastră. Chiar şi mânzul care, îndată ce se vede fătat, poate merge, nouă, însă, ne trebuie un an. Acest lucru, chipurile, e normal, dar această „normalitate” ar trebui să ne pună pe gânduri pentru a ne întreba – de ce, totuşi, e aşa? Acest dezechilibru natural este doar în favoarea javrelor, dar nu şi a celor dătătoare de gânduri omeneşti. Conform armoniei din natură, ele ar trebui jertfite pentru că înţeleg această stare, iar noi, la rândul nostru, ar trebui să le respectăm opţiunea inevitabilă. Din păcate, ultimul gând rostit de mine a devenit mai puţin înţeles şi mai mult unul evitat. Poate ar fi mai bine să încercăm şi noi să purtăm povara lor pentru a ne da seama că pentru ele această victimizare este una evidentă şi din iniţiativă proprie, dar nedorită în momentul în care devenim mai animali decât ele.

    Partea cea mai sensibilă este că nu vom putea fi ca ele niciodată, precum ele nu vor pricepe niciodată de ce ne purtăm astfel. Paradoxul ar fi ca în lumea lor, ele, prin gândirea lor animalică, să vorbească despre noi ca despre nişte „javre omeneşti”. De ce nu? Acest fapt nu poate fi exclus.

    P.S. În niciun caz nu am generalizat. Acest mesaj l-am difuzat doar pentru a arăta o mică parte din lumea nepăsării şi indiferenţei născută de noi zi de zi. Pe când lumea javrelor animalice este mult mai armonizată faţă de lumea javrelor omeneşti.

Read Full Post »

inchisoare.jpgAutorităţile estoniene au interzis difuzarea unor canale ruseşti în închisori, pe motiv că acestea tolerează vandalismul şi justifică acţiunile de protest din anul trecut, provocate în urma demontării de către autorităţile estoniene a monumentului „Ostaşului sovietic” din Tallinn.

    Potrivit reprezentantului Ministerului Justiţiei estonian, Priit Kama, este incorect faptul că majoritatea deţinuţilor privesc posturi de televiziune care justifică încălcarea legislaţiei şi nesupunerea legilor estoniene. „Motivul pentru care am decis să aplicăm această interdicţie a fost viziunea propagandistică a canalelor ruseşti faţă de acţiunile de protest şi vandalism, care au urmat imediat după ce autorităţile estoniene au demontat monumentul ostaşului sovietic din centrul capitalei. Canalele ruseşti, deseori, încearcă să-i prezinte pe protestatari drept eroi, iar pe poliţiştii estonieni drept infractori”, a declarat Kama.

    Potrivit presei ruseşti, numai în prima lună a acestui an în închisorile din Tallinn şi Tartu au fost interzise mai multe canalele ruseşti.

    Reamintim că pe 27 aprilie 2007, autorităţile de la Tallinn au demontat monumentul „Ostaşului sovietic”, acest lucru provocând în capitala Estoniei acţiuni de protest, în special, din partea rusofililor, care erau nemulţumiţi de această decizie. Astfel, în urma unor altercaţii avute cu oamenii legii, au avut de suferit 189 de persoane, inclusiv, 29 de poliţişti estonieni, iar un cetăţean la Rusiei a decedat.

Read Full Post »

jurnalisti.jpgÎn perioada anului 2007 s-au înregistrat 65 de decese ale jurnaliştilor în timpul exercitării acestei profesii. Această cifră este cu 9 oameni mai mult comparativ cu anul 2006.

Potrivit Comitetului pentru apărarea jurnaliştilor, cei mai mulţi reprezentanţi ai presei pe tot parcursul anului 2007 au decedat în Irak – 32 de persoane, urmează Somalia – 7 persoane şi Sri Lanka – 5 jurnalişti. „În prezent, Comitetul investighează încă 26 de cazuri privind moartea jurnaliştilor în diferite ţări ale lumii şi încercăm să depistăm dacă au murit anume din cauza profesiei pe care o exercitau”, a declarat preşedintele acestui comitet.

În ultimii 15 ani, cel mai „sângeros” an pentru jurnalişti a fost 1994, atunci când au decedat 66 de reprezentanţi ai mass-media, care reflectau, în mare parte, conflictele din Alger, Ruanda şi Bosnia-Herţegovina.

Read Full Post »